Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi: www.fonduri-ue.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României!

Acest site este cofinanțat
din Fondul European de
Dezvoltare Regională

Denumirea de "Ținutul Sării" a fost consemnată, prima dată, într-un act din secolul al XVIII-lea, cu ocazia inventarierii păăunilor comunale din zonă. Sunt amintite așezările Sărățeni, Corund, Cușmed în prima jumătate a secolului al XIV-lea, apoi satul Ocna în secolul al XV-lea, iar Praid, Șiclod, Solocma și Sovata sunt menționate abia din prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar Ilieși este semnalat de la începutul secolului al XVIII-lea în documentele istorice.

Această microregiune este situată departe de orașele mari ale Transilvaniei, la frontiera dintre Scaunele Secuiești Mureș și Odorhei. Cea mai veche așezare din zonă este Sărățeni-ul ("Sóvárad"), care este consemnată în scris în Registrul Papal încă din anul 1332, sub denumirea de "Sacerdos de Varad". Tot din Registrul Papal cunoaștem și denumirea Corundului: Kurund.

În anul 1333 Petru - părintele catolic din Corund - a plătit Sfântului Scaun doi "banali" (bani). Numele satului Ocna este amintit prima dată în documente istorice din anul 1493. Cele 7 Scaune Secuiești (inclusiv Scaunul Arieșului) au trimis o jalbă către regele Ungariei, Ladislau al II-lea ("Ulászló") împotriva unor acte dictatoriale a voievodului Transilvaniei, Ștefan Báthori (de aici își trage originea zicala secuiască: Secuii fac alianță și cu dracu, dar cu cei din neamul Báthori nu!). Printre satele regale găsim și numele satului Ocna ("Soofalwa").

Despre cele două sate distincte, Ocna de Sus și Ocna de Jos, avem consemnări numai din anii 1760-1762, separarea denumirii lor este specifică istoriei satelor secuiești. Un astfel de exemplu este separarea satelor Păulești și Păltiniș, unde delimitarea a fost marcată prin movile. Marcarea limitei dintre sate a fost posibilă prin "apariția primelor picături de sânge", ca rezultat al diferendelor apărute între flăcăii care au participat cu cușite, la deplasarea movilelor.

Sursă: http://www.salinapraid.ro/geografie

Geografie

Poziția geografică pe glob și pe continent, condițiile naturale specifice situează țara noastră în cadrul zonei cu climă temperată de tranziție. În cadrul acestui climat cu o mare varietate de nuanțe, teritoriul studiat se situează în sectorul de climat continental moderat de dealuri și pădure, mai răcoros decât cel a bazinului Transilvaniei.
Clima, un geofactor important, este influențată de așezarea geografică, relief (prin orientarea versanților, altitudine) prezența sau absența vegetației, ultimele două vor determina variații ale elementelor climatice.

În ceea ce privește regimul termic, temperaturile înregistrează constant valori mai scăzute decât în restul bazinului Transilvaniei, cauzate de microclimatul depresiunilor intramontane din partea estică a acesteia. Specifice sunt verile mai călduroase și iernile mai lungi și mai reci, zăpada se menține pe sol în general 70 – 80 zile/an. Primăvara și toamna sunt frecvente inversiunile termice, ca urmare a stagnării aerului rece pe fundul depresiunii, producând ceață și apariția înghețului timpuriu de toamnă ori a înghețului târziu de primăvară.

Temperaturile medii multianuale variază de la 6°C în partea estică (muntoasă) la 8°C în partea vestică a teritoriului comunei. Urmărind temperatura medie lunară, se constată că luna cea mai rece este ianuarie, cu valori intre –4°C și –8°C și cea mai caldă iulie, cu valori de peste 18°C.

Sursă: http://www.salinapraid.ro/geografie